„Când am cercat să tremur condeiul pe hârtie, cerneala vieţii voastre m-a învăţat a scrie…”
(Andrei Lupan)

Poetul, dramaturgul, eseistul Andrei Lupan s-a născut la 15 februarie 1912, în satul Mihuleni, Şoldăneşti, în familia lui Pavel şi Nadejda Lupan. Studiile primare le face în şcoala din satul de baştină, unde face prima sa încercare poetică la vârsta de 11 ani. După absolvirea Şcolii Agricole din Cucuruzeni (1929), studiază la Şcoala Naţională de Viticultură din Chişinău (1929- 1934), apoi la Facultatea de Agronomie a Institutului Agricol „M. V. Frunze” (azi Universitatea Agrară de Stat din Moldova)
(1935-1941).
A exercitat mai multe funcţii: director de programe la radio Moscova, redacţia română (1943-1944); colaborator ştiinţific superior la Institutul de Vinificaţie şi Viticultură din Chişinău (1945); şef secţie literară la ziarul „Ţăranul sovietic” (1946);
redactor-şef adjunct la Redacţia Principală a Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti (1967-1992). A ocupat înalte funcţii de conducere: preşedinte (1963-1967) şi locţiitor al preşedintelui Sovietului Suprem al RSSM (1967-1971); preşedinte al Uniunii
Scriitorilor din Moldova (1946-1955, 1958-1961), membru titular al Academiei de Ştiinţe din Moldova (din 1961). Exercitând funcţia de membru al Comisiei interdepartamentale a Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM (1988-1989) pentru studierea istoriei şi problemelor dezvoltării limbii, rosteşte în cadrul sesiunii a XIII-ea a Sovietului Suprem al RSSM discursul privind limba de stat şi trecerea la alfabetul latin.
Debutează cu poezia Biografie în 1932 pe paginile ziarului bucureştean „Adevărul literar şi artistic”, după care publică sporadic poezii, în presa vremii, scrise în manieră barbianargheziană.

După război, în 1947, i-a apărut prima carte intitulată Poezii. Urmează volumele de versuri Intrare în baladă (1954), Haz şi necaz (1957), Meşter faur (1958), Frate al Pământului (1959), Legea găzduirii (1966), Versuri (1967), Scrieri (1973, 3 volume), Gromovnic (1973), Magistrale (1976) în care sunt redate evenimente din viaţa satului moldovenesc din perioada dintre cele două războaie mondiale, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi din anii postbelici, cu tot frământul şi
zbuciumul lor dramatic. A pledat pentru valorificarea patrimoniului cultural şi literar, a valorilor autentice naţionale. S-a manifestat ca publicist cu profunde şi curajoase viziuni estetice, culturale şi sociale (eseurile despre M. Eminescu, I. Creangă, T. Arghezi, despre procesul literar contemporan, despre limba literară etc,
înmănuncheate parţial în culegerea Cărţile şi răbojul anilor (1969) etc).
Pentru copii a editat cărţile O zi neuitată (1952), Mijatca (1962). Unele din poeziile sale au fost traduse şi în alte limbi. S-a manifestat şi în calitate de traducător al unor opere de valoare din patrimoniul literar universal, prezentând versiuni în limba maternă din W. Shakespeare, A. Puşkin, M. Lermontov, N. Nekrasov, T. Şevcenko, M. Gorki, V. Maiakovski, A. Tvardovski, A. Prokofiev etc. A fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1967, pentru volumul Legea găzduirii), Premiul de Stat al URSS (1975, pentru ciclul de versuri Magistrale), decorat cu două ordine „Lenin” şi trei ordine „Drapelul Roşu de Muncă”. I s-a conferit titlul de Scriitor al Poporului din Republica Moldova (1982) şi Erou al Muncii Socialiste. S-a stins din viaţă la 24 august 1992 la Chişinău şi a fost înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească.

[/vc_column] [/vc_column]